După ce am testat în decembrie anul trecut modelul coreean KIA Cee’d, propulsat de motorul CRDI de 1.6 litri, 128 CP, şi echipat cu toate opţiunile posibile în listă, am hotărât că ar fi necesară si o probă cu un model mai „cu picioarele pe pământ” din punctul de vedere al echipării, aşa că am condus un Cee’d cu motorul pe benzină de 1.6 litri GDI şi 135 de CP, echipare City.

 

1. Prezentare generală

 

Nu credem că mai sunt foarte multe de spus despre “revoluţia” coreenilor de la KIA din ultimii ani, modele precum noul Cee’d sau Optima arătând faptul că distanţa ce îi separa de marii constructori de tradiţie din Europa s-a redus aproape de zero.

 

Noul Cee’d poartă amprenta de design a lui Peter Schreyer, neamţul fiind numit între timp chiar preşedinte al KIA, lucru nemaiîntâlnit până acum – ca un non-coreean să ajungă într-o poziţie atât de înaltă de conducere.

 

 

Estetic, semnătura “tiger nose” sare prima în evidenţă, marginea cromată ce încadrează grila frontală neagră fiind punctul forte al părţii frontale a maşinii. Farurile cu lumini de zi pe LED completează cu success noua imagine a Cee’d-ului.

 

Elementele cromate care mărginesc geamurile laterale precum şi oglinzile laterale ce înglobează semnalizările frumos desenate completează şi ele nota de eleganţă a întregii maşini.

 

Mașina de test era echipată cu jante de aliaj pe 16 inch, spunem noi compromisul ideal între frumuseţe şi practică, într-o Românie în care şoselele sunt orice numai un punct forte nu.

 

2. Comportament rutier

 

Cum vă spuneam şi în introducere, motorul responsabil de propulsia Cee’d-ului avut săptămâna trecută la dispoziţie a fost unul pe benzină, aspirat şi cu injecţie directă, de 1.6 litri. Adică acelaşi motor de sub capota “fratelui” Hyundai i30, testat acum două săptămâni. Promovat sub indicativul GDI (Gasoline Direct Injection), motorul din test produce 135 de CP la 6.300 turaţii/minut şi oferă un cuplu maxim de 164 Nm la 4.850 rpm.

 

Este un motor cu suficent de multă putere pe hârtie însă nu poţi scoate nişte performanţe decente din el decât dacă sari de 3.000 de turaţii/minut, ceea ce pentru un şofer care a condus foarte mult timp o maşină cu un motor turbo-diesel poate fi o problemă, cel puţin la început. Dar în cazul unor călătorii cu familia, cei 135 de cai sunt arhisuficienţi, mai ales că motorul este cuplat la o cutie de viteze manuală, ce face ca turaţiile şi implicit zgomotul motorului să fie scăzute la viteze mari.

 

 

Totuşi credem că ar fi cazul ca oamenii de la KIA să se gândească serios la dezvoltarea şi implementarea unor motoare turbo pe benzină, de cilindree mică – 1.0 EcoBoost de la Ford sau 1.2 TSI de la Volkswagen fiind liderii de necontestat la acest capitol. Să nu uităm că şi Dacia/Renault au dezvoltat motorul TCe de 0.9 litri şi 90 de CP, micuţul motor ce se fabrică în România fiind foarte bun şi ca performanţe, şi la consum. Ştim că noile versiuni GT ale Cee’d şi Pro Cee’d vor avea sub capotă un motor turbo pe benzină de 1.6 litri ce dezvoltă 200 de CP, aşa că primul pas este făcut.

 

Trenul de rulare este unul care ţine maşina foarte bine pe drum, nicio secundă având impresia că se poate întâmpla ceva rău, indiferent de cât de multe denivelări găseşti într-o curbă. Suspensia independentă spate este cea care face diferenţa, rezultând în acelaşi timp şi un confort asigurat pasagerilor, care nu resimt foarte tare gropile sau orice alt „obstacol” de la nivelul asfaltului.

 

Dacă la maşina testată în decembrie am sesizat unele mici troncăneli venite din partea suspensiei spate la trecerile peste denivelări, la maşina de acum nu am mai auzit nimic.

 

 

Frânele şi-au făcut treaba cu brio, la o utilizare normală sau uşor mai sportivă acestea putând opri maşina în deplină siguranţă.

 

Direcţia asistată electric vine cu trei moduri presetate care pot fi alese de şofer - Normal, Sport și Comfort. Pe Normal sau Comfort există acea senzaţie de “prea moale”, fiind recomandate mai mult pentru condusul în oraş, în timp ce pe Sport volanul devinde mult mai “tare”, această setare fiind perfectă pentru un drum cu foarte multe curbe, feedback-ul transmis şoferului fiind mai aproape de realitate.

 

La capitolul consum, KIA anunţă pe hârtie doar 4,7 litri la suta de kilometri în regim extraurban, target care va putea fi destul de greu de obţinut în realitate. Cu menţiunea că maşina de test avea doar 1.200 de km la bord şi era încălţată cu un set anvelope de iarnă 205/55/R16 ’’no name’’, am reușit să obţinem la un mers legal pe DN1 între Bucureşti şi Ploiesti un consum de 6.4 l/100km, iar din momentul în care am intrat pe drumurile ce străbat dealurile din Prahova, cu multe curbe şi viraje, consumul a sărit spre 8, reuşind să-l aducem cât de cât la normal pe drumul de întoarcere spre Bucureşti, computerul de bord arătând la sosire 7,4 litri la sută.

 

3. Confort interior

 

Astă-iarnă atunci când ne-am suit pentru prima oară în Cee’d-ul model 2012 senzaţia a fost una de totală uimire, în sensul bun al cuvântului - tapiţeria de piele, afişajul Super Vision, navigaţia cu touchscreen sau trapa panoramică asigurând o atmoferă premium.

 

De data aceasta am găsit o maşină cu scaune normale, de stofă, cu un CD-player old-style cu display matricial roşu, singurul lucru ce amintea de automobilul precedent fiind afişajul-ul care înlocuieşte vitezometrul şi oferă şoferului cele mai importante informaţii. Aţi putea spune că am fost dezamăgiţi... Nici vorbă însă. Coreenii au evoluat foarte mult la tot ce înseamnă calitatea materialelor, a asamblării lor sau la capitolul ergonomie. Aproape totul este pus acolo unde trebuie. De ce spunem aproape – pentru că mânerele şi clanţele de pe interiorul uşilor sunt puse prea în spate raportat la poziţia pasagerilor, nu de puţine ori trebuind să adopţi o poziţie nu foarte naturală pentru a închide sau deschide portiera.

 

 

Volanul cu 14 butoane a fost nelipsit, adaptarea la el fiind mai rapidă decât data trecută, atunci când dacă vroiai sa schimbi posturile de radio resetai consumul... Ce ne-a lipsit foarte mult de data aceasta a fost încălzirea din volan, pe care o considerăm un must-have, iarna această opţiune fiind pentru şofer de foarte multe ori mai utilă decît încălzirea din scaun.

 

O altă critică ţine de oglinda retrovizoare, care de data aceasta nu mai era cea heliomată şi care dârdaia indiferent de suprafaţa de rulare pe care am mers cu maşina. Practic nu prea putea fi folosită pentru ceea ce a fost gândită. Numeroasele încercări de reglaj nu au dat rezultate.

 

În rest totul îţi arată că eşti la bordul unei maşini concepută pentru prezentul actual, diferenţa faţă de automobilele ce se construiau acum 6-7 ani fiind evidentă, din aproape toate punctele de vedere.

 

 

Sistemul audio se aude mai mult decât decent, conexiunile USB sau Line-in făcând aproape inutilă folosirea CD-urilor clasice, a căror eră apune uşor-uşor. Sistemul Bluetooth a funcţionat impecabil, în câteva secunde acesta preluând agenda şi ultimele apeluri din telefonul conectat. Deasemenea se putea asculta muzica din telefon prin intermediul acestei conexiuni fără fir.

 

 

Zgomotele ce se aud la interior în timpul mersului nu vin decât de la anvelope iar la viteze de peste 120 de km/h motorul sau vântul se fac şi ele simţite, însă deloc deranjant. A, era sa uităm – mai era prezent la bord un „greieraş” care „încânta” urechea stangă a şoferului. Am banuit că vine de la plasticele unde se prinde centura, dar nefiind extrem de agasant, l-am lăsat în pace.

 

Portbagajul are un volum de 380 de litri, suficient pentru o vacanţă sau pentru mersul la supermarket înainte de sărbători.

 

4. Motorizări/Prețuri

 

Nu mai are rost să detaliem din nou toate preţurile şi nivelurile de echipare, cine doreşte să afle acest lucru putând să răsfoiască acelaşi capitol din review-ul de anul trecut.

 

Maşina din testul nostru, echipată la nivelul City, costa 17.032 euro, cu TVA inclus.

 

Dotările ce merită amintite în această echipare sunt climatronicul, jantele din aliaj cu anvelope de 205/55 R16, farurile cu lupă şi lumini de zi cu LED, lămpile spate tip LED, geamurile electrice spate, schimbătorul de viteze, frâna de mână și volanul îmbracate în piele, bordul tip ”Super Vision” cu ecran LCD sau  consola centrală cu cotieră.

 

 

Garanția oferită de Kia este de 7 ani, este integrală și transferabilă următorului proprietar. Condițiile pentru a beneficia de cei 7 ani de garanție sunt întreținerea autovehicului doar în service-urile autorizate Kia și încadrarea în limita de 150.000 km.

 

5. Concluzii

 

Cee’d-ul testat data trecută costa aproape 25.000 de euro, şi asta cu discount. Puţine persoane ar fi dispuse să plătească această sumă pentru o maşină compactă, fie chiar şi dotată cu toate opţionalele posibile în catalogul KIA.

Maşina testată de noi de data aceasta a fost mai „normală” din punctul de vedere al preţului, aproape 8.000 de euro în minus fiind o diferenţă foarte mare.

 

Dotările sunt mai mult decât suficiente pentru orice client obişnuit, singura problemă fiind reprezentată de preţurile concurenţei şi nu numai: fratele Hyundai i30 cu acelaşi motor dar echipat ceva mai bine costă până în 16.000 de euro, Ford Focus Titanium cu motorul EcoBoost de 1.0 litru şi 125 de CP ajunge la un preţ final, după aplicarea unui discount, de sub 17.000 de euro.

 

Aici credem că ar trebui să umble puţin repezentanţii KIA România, dacă vor să repete mega-succesul primei generaţii de Cee’d – rezultatul fiind o maşină dotată peste medie la preţuri sub concurenţă. Este şi păcat pentru noua generaţie KIA Cee’d, maşina fiind una care depăşeşte la câteva capitole „granzii” germani care domină la ora actuală piaţa automobilelor compacte.

 

 

În concluzie, un viitor Cee’d cu motor turbo pe benzină, de cilindree mică, şi dotat aşa cum a fost cel din testul nostru – vândut la un preţ mai mic decât concurenţa – ar fi reţeta perfectă pentru KIA.

 

Am identificat la maşina testată:

 

Puncte pozitive:

Puncte negative: